Prețul Tăcerii: Mirajul din Casa de Sticlă
Alexandru a simțit cum sângele îi îngheață în vene. S-a uitat la Andrei, apoi la doamna Margareta, care plângea încet. „Nu este prima dată, domnule Alexandru. De când ați plecat, copilul este închis în camera lui ore întregi sub pretextul că ‘studiază’. I s-a interzis accesul la frigider, iar menajera a fost trimisă în concediu neplătit de către doamna Isabela.”
L-a luat pe Andrei în brațe — corpul băiatului era ușor ca un fulg, o carcasă fragilă a copilului plin de viață care fusese. S-a îndreptat spre vila lui, pășind apăsat pe aleea de marmură. Călin, șoferul, îl urma la câțiva pași, cu o expresie de furie stăpânită. Când ușile masive din stejar s-au deschis, sunetul unui pahar de cristal ciocnit și râsetele cristaline au umplut holul imens.
Alexandru nu a așteptat explicații. În timp ce o punea pe Isabela să-și strângă lucrurile sub supravegherea serviciului de securitate, a sunat la medicul familiei. Investigația care a urmat a scos la iveală un adevăr sinistru: Isabela folosise banii alocați casei pentru a-și acoperi datorii uriașe la jocurile de noroc și investise restul într-o afacere fantomă. Îl înfometase pe Andrei pentru a-l ține „ascuns” și apatic, astfel încât acesta să nu poată comunica cu tatăl său prin apeluri video.
