Partea 2 – Arhiva din Aluat
Când dragostea unei bunici devine un scut împotriva timpului
Am întins mâna spre cilindrul de alamă. Era greu, purtând încă o urmă vagă de căldură, de parcă focul cuptorului trezise la viață metalul adormit. Cuțitul ofițerului de poliție l-a deschis cu un clinchet sec. Înăuntru nu erau bani, nici bijuterii. Era un microfilm învelit într-o bucată de mătase și un bilet scris cu scrisul mărunt, dar ferm, al mamei mele.
Petre Damian, fostul procuror, ne-a privit cu o seriozitate care m-a făcut să îngheț. — Sofia nu era doar o vecină drăguță care făcea plăcinte, Elena. În anii ’90, ea a lucrat ca arhivistă la Tribunal. Acolo a descoperit dovezi despre o serie de retrocedări ilegale care implicau nume grele — oameni care astăzi conduc orașul. A înțeles că dacă face publice acele acte atunci, veți dispărea cu toții. Așa că le-a ascuns.
