Adevărul din Ghiozdan
Capitolul 1: Confruntarea sub Farurile Albastre
Sirenele poliției s-au auzit tot mai aproape, tăind aerul rece al nopții, până când două echipaje au intrat pe aleea din spatele restaurantului. Din prima mașină a coborât un agent mai în vârstă, cu privirea obosită a omului care a văzut prea multe la viața lui. Când l-a zărit, Cezar Lupu și-a schimbat instantaneu expresia. Masca de furie a dispărut sub un zâmbet calm, politicos, plin de o siguranță de sine revoltătoare.
— Domnule agent, slavă Domnului că ați sosit! a spus Cezar, făcând un pas în față și arătând spre noi cu o mână elegantă. Suntem în mijlocul unei crize de familie. Soția mea are un episod psihotic sever și a refuzat să-și ia medicația în această seară. Din păcate, acești… indivizi — a subliniat el, privindu-ne vestele de piele — au considerat că e o idee bună să intervină cu forța într-o problemă medicală privată.
Agentul s-a uitat la noi, cei cinci bărbați mari și tatuați, apoi la haina ruptă a Irinei și la costumul impecabil al lui Cezar. Pentru un moment, am văzut ezitarea din ochii legii. Stereotipurile funcționau exact așa cum calculase monstrul din fața noastră.
— Actele dumneavoastră și lăsați doamna să urce în mașină, a spus polițistul pe un ton tăios, întorcându-se spre noi. Vasile nu s-a clintit. Bebe a rămas cu brațele încrucișate, blocând discret unghiul de fugă al mașinii negre.
Cezar a scos portofelul și, pe lângă buletin, i-a întins agentului o legitimație mică, lucioasă. Am văzut cum privirea polițistului s-a schimbat într-o secundă. O politețe bruscă, aproape umilă, i-a îndreptat spatele. Cezar era o figură influentă în oraș, un om cu conexiuni la primărie și la nivel înalt, exact genul de persoană pe care un simplu polițist de sector nu voia să o supere la ora trei dimineața.
Capitolul 2: Profesorul Coboară în Arenă
Polițistul s-a întors spre noi, cu mâna așezată aproape amenințător pe centură.
— Domnilor, vă rog să vă legitimați și să vă îndepărtați de vehicul. Domnul director se va ocupa de soția dânsului. Nu aveți ce căuta în această problemă medicală.
Vasile a vrut să facă un pas în față, dar eu am pus mâna pe brațul lui masiv. Înainte să fiu „Profesorul” pe o motocicletă, predasem istorie și drept civic. Știam exact cum să vorbesc unui om al legii pentru a-i aminti de jurământul depus. M-am apropiat de agent, menținându-mi vocea perfect calmă, dar de o fermitate de gheață.
— Domnule agent, conform articolului privind violența în familie, semnele vizibile de agresiune de pe antebrațele doamnei nu sunt „episoade psihotice”, ci mărci defensive. Mai mult, înăuntru se află un minor de opt ani care ne-a cerut ajutorul, declarând că viața mamei lui este în pericol iminent. Dacă permiteți plecarea acestui vehicul fără o investigație și fără intervenția Serviciului de Ambulanță, veți fi trecut direct pe raportul de abuz în serviciu și favorizarea infractorului. Iar noi suntem cinci martori ochelari.
Agentul a încremenit. Nu se aștepta ca un bărbat cu barbă cărunță și geacă plină de insigne să vorbească ca un procuror.
„Cezar a simțit cum terenul începe să se miște sub picioarele lui. Zâmbetul lui a înghețat, iar ochii i s-au îngustat într-o grimasă de ură pură. Rețeaua lui de influență nu funcționa în fața unor oameni care nu aveau nimic de pierdut și nimic de cerut de la sistem.”
— Irina, urcă naibii în mașină odată! a mârâit el printre dinți, prinzând-o de umăr cu o smucitură ascunsă de ochii polițiștilor, dar vizibilă pentru noi toți. Toma a făcut un singur pas în față, iar umbra lui uriașă l-a acoperit complet pe Cezar, făcându-l să se retragă instantaneu.
