Un „da” spus la timp poate schimba ceva invizibil.
Nu vindecă lumea.
Dar o face mai locuibilă.
Îi dă unui copil ceva ce nu poate fi cumpărat sau învățat mai târziu ușor:
siguranța de a se privi fără teamă.
Ce nu ar trebui să învețe niciodată
Niciun copil nu ar trebui să învețe că trebuie să „compenseze” pentru cum arată.
Niciun copil nu ar trebui să creadă că trebuie să fie mai bun ca să merite acceptare.
Și niciun copil nu ar trebui să își pună valoarea sub semnul întrebării înainte să înțeleagă cine este.
Adevăr simplu, spus rar
Dacă ar fi să reducem totul la esență, fără filozofie, fără explicații complicate, ar rămâne doar atât:
Un copil nu are nevoie să devină frumos.
Este deja.
Ce putem face noi, ca lume
Nu putem controla toate privirile.
Nu putem schimba fiecare reacție.
Dar putem alege ceva mic, dar important:
felul în care răspundem.
Felul în care nu lăsăm tăcerea să devină judecată.
Felul în care nu transformăm diferența în distanță.
Finalul care nu este despre final
Poate că întrebarea lui va fi uitată într-o zi.
Poate că va crește și nu o va mai pune.
Dar undeva, în memoria emoțională a copilăriei, răspunsurile rămân.
Și de aceea contează atât de mult ce spunem acum.
Pentru că, uneori, un singur „da” spus cu sinceritate poate deveni vocea interioară a unui om pentru tot restul vieții lui.
Și niciun copil nu ar trebui să crească fără să o audă.





