— Ai făcut transferurile… dar nu le-ai terminat, nu?
Fața lui s-a schimbat.
Doar pentru o fracțiune de secundă.
Dar am văzut.
Și a fost suficient.
£— Ce vrei să spui?
Am deschis din nou telefonul.
I-am arătat ecranul.
„Verificare necesară”.
„Confirmare externă”.
„Operațiune blocată”.
Tăcere.
Prima tăcere reală din partea lui.
— Nu… nu e posibil…
— Ba da, e.
Am zâmbit.
Calm.
Rece.
— Și știi partea cea mai bună?
Nu a răspuns.
— Toate încercările tale sunt înregistrate.
Lovitura finală
Am apăsat pe ecran.
Am anulat toate transferurile.
Unul câte unul.
Lent.
În fața lui.
Privindu-l.
Banii… au revenit.
Toți.
În cont.
În viața mea.
În controlul meu.
Respirația lui s-a schimbat.
Nu mai era sigur.
Nu mai era stăpân.
Era… prins.
— Nu… nu poți face asta…
— Ba pot.
Am închis telefonul.
— Și mai pot ceva.
Am apăsat pe butonul de apel.
— Bună ziua. Aș vrea să raportez o tentativă de fraudă.
Fața lui s-a albit.
În sfârșit.
Realitatea îl lovise.
— Nu ai face asta…
L-am privit.
Lung.
Fără emoție.
— Ba da.
