Șoferul a tras ușa cu putere, gata să apese pe accelerație și să o lase pe Andreea în urmă. Dar exact în acel moment, un SUV negru și elegant, care rula regulamentar în spatele microbuzului, a frânat brusc, blocându-i complet calea de rulare. Din mașină a coborât grăbit un bărbat impunător, la vreo 45 de ani, îmbrăcat într-un costum impecabil.

Acesta a deschis o umbrelă mare, neagră, a adăpostit-o imediat pe Andreea sub ea și, cu o expresie extrem de serioasă, a urcat împreună cu ea în microbuz pentru a cere socoteală. Când Nea Relu l-a văzut pe bărbat intrând pe ușă, i-a picat fața instantaneu. A albit la față și a început să tremure pe scaun, strângând cheile în mână. Cel care urcase nu era un simplu călător, ci Domnul Alexandru, patronul suprem al întregii firme de transport județean, aflat în acea dimineață într-un control inopinat pe trasee.

— „Șefu’… să trăiți… nu știam că sunteți în zonă,” a început șoferul să se bâlbâie penibil, încercând să schițeze un zâmbet servil. Domnul Alexandru l-a privit cu un dezgust absolut, în timp ce în microbuz s-a așternut o liniște de mormânt, extrem de tăioasă.

Capitolul III: Lecția de neuitat și demiterea instantanee

— „Relule… compania mea primește subvenții substanțiale de la stat fix pentru a asigura transportul în siguranță al elevilor,” a tunat vocea patronului în fața tuturor navetiștilor. „Anul trecut am dat o directivă internă clară ca niciun copil să nu fie lăsat pe drumuri! Tu ai dat jos un elev în ploaie, înainte de examen, pentru 2 lei pe care oricum aveai de gând să ți-i bagi în buzunar, că văd că nu ai dat bon fiscal nimănui de aici!”

Arogantului de la volan i-au cedat complet genunchii și a început să se milogească: — „Șefu’, iertați-mă, a fost o simplă greșeală, promit că o duc gratis o lună întreagă!” Dar decizia era deja luată.

— „Scoate cheile din contact în secunda asta,” a tăiat-o scurt Alexandru. „Ești concediat pe loc. Strânge-ți boarfele și dă-te jos din mașina mea. Astăzi, traseul acesta spre Cluj îl conduc eu personal! Iar tu… poți să mergi pe jos prin ploaie până acasă, să vezi și tu cum se simte.”

În mijlocul aplauzelor și al zâmbetelor de satisfacție ale tuturor călătorilor din microbuz, șoferul abuziv a coborât cu capul în pământ direct în noroi și ploaie. Patronul a ajutat-o pe Andreea să se așeze pe cel mai bun loc din față, a pornit căldura la maximum pentru a o usca și a condus-o în deplină siguranță direct la porțile liceului, oferindu-i din propriul portofel bani pentru un ceai cald și un prânz liniștit.

Related posts:

Cerșetoarea pe care am luat-o de soție și cele trei mașini de lux care au schimbat totul” Iubirea și acceptarea: o poveste despre frumusețea dincolo de aparențe Adevărul din spatele ușii Capitolul I: Oaspetele neașteptat 😵 Secretul fermei: Decizia care mi-a schimbat viața Suta cu Bălcescu” – Între Nostalgie și Realitatea unei Epoci Apuse