---

Legenda spune că în acea noapte, nimeni nu a mai văzut-o plângând.

Nimeni nu a văzut-o ezitând.

Doar privind.

Ca și cum așteptase acel moment toată viața.

---

Ceea ce s-a întâmplat apoi a rămas neclar.

Unele relatări spun că Andrei a încercat să fugă și s-a prăbușit înainte să ajungă la ieșire.

Altele spun că și-a luat singur viața când a înțeles că adevărul fusese descoperit.

Nimeni nu știe sigur.

Documentele vremii sunt contradictorii.

---

Dimineața, moșia Sfântul Mihail era înconjurată de jandarmi.

Ziarele vremii au numit tragedia:

„Ospățul de sânge din 1892.”

Zeci de persoane muriseră.

Altele erau grav bolnave.

Iar mireasa dispăruse.

---

Aici începe adevărata legendă.

Pentru că trupul Cătălinei nu a fost găsit niciodată.

Unii jurau că au văzut-o urcând într-o trăsură înainte de răsărit.

Alții spuneau că s-a aruncat în râul din spatele moșiei.

Unii credeau că a fugit peste hotare.

Nimeni nu a putut demonstra nimic.

---

Anii au trecut.

Moșia a fost abandonată.

Ferestrele s-au spart.

Acoperișul s-a prăbușit.

Iar localnicii au început să vorbească.

Spuneau că în anumite nopți de primăvară se aud încă acorduri de vioară venind dintre ruine.

Că o femeie îmbrăcată în alb apare uneori pe terasa conacului.

Și că privește drumul principal ca și cum ar aștepta pe cineva.

---

Adevărul nu a fost aflat niciodată complet.

Poate că povestea a fost exagerată.

Poate că unele detalii s-au pierdut în timp.

Dar un lucru a rămas în memoria oamenilor.

Nunta care trebuia să unească două dintre cele mai bogate familii din regiune s-a transformat într-o tragedie despre răzbunare, secrete și adevăruri îngropate.

Iar numele Cătălinei Munteanu a rămas pentru totdeauna legat de una dintre cele mai înfiorătoare legende transmise din generație în generație:

Legenda miresei care a transformat noaptea nunții într-un ospăț de sânge. 😨📖

Notă: aceasta este o poveste de ficțiune, prezentată în stil narativ.