❤️ PARTEA 1 — „Mama spune că fiecare gând bun mă face mai puternic…”
Mama spune că, dacă oamenii îmi trimit un gând bun, eu devin mai puternic.
Nu știu exact cum funcționează asta…
dar știu că atunci când cineva îmi zâmbește, chiar și dintr-o poză sau dintr-un mesaj, parcă în pieptul meu se face puțin mai ușor.
Parcă respir mai bine.
Parcă nu mai sunt chiar atât de mic în fața lumii.
Eu nu înțeleg tot ce se întâmplă în jurul meu.
Uneori aud cuvinte mari pe care nu le cunosc.
Uneori văd oameni îngrijorați.
Uneori văd pe mama cum se uită pe fereastră și crede că nu o observ.
Dar eu observ.
Copiii observă tot.
Chiar dacă nu spun.
Mama îmi spune mereu:
„Ești puternic.”
Eu nu știu dacă sunt puternic.
Eu doar încerc să rezist unei zile după alta.
Și uneori, asta e tot ce pot face.
Sunt zile bune.
Zile în care pot să zâmbesc.
Zile în care râd puțin.
Zile în care uit de frică.
Și în acele zile, totul pare normal.
Dar sunt și zile grele.
Zile în care corpul meu obosește.
Zile în care nu am chef să vorbesc.
Zile în care mă uit la tavan și mă întreb de ce eu.
Mama vine mereu lângă mine în zilele grele.
Îmi ia mâna.
Și îmi spune:
„Nu ești singur.”
Și chiar dacă nu știu ce va fi mâine…
în acel moment, cred în ea.
Uneori mă gândesc la ceilalți copii.
La copiii care aleargă în parc.
La copiii care merg la școală fără griji.
La copiii care se ceartă pe jucării.
Și mă întreb cum e să fii acolo.
Să fii doar… copil.
Eu sunt copil.
Dar uneori simt că sunt și luptător.
Și nu știu dacă e corect.
Dar nu am de ales.
În fiecare zi învăț ceva nou.
Nu doar despre medicamente sau tratamente…
ci despre răbdare.
Despre curaj.
Despre a merge mai departe chiar și când e greu.
Și mama învață alături de mine.
Chiar dacă nu spune.
O văd.
În ochii ei.
În mâinile ei obosite.
