💔 Continuarea poveștii Catincăi

Trecuse o lună.

O lună în care numele „vagabondului” nu mai fusese rostit în spital, dar ecoul lui rămăsese în pereți.

Pentru Marina, totul devenise o glumă repetată.

— „Ei? Ce mai face oligarhul tău? Nu s-a învrednicit să-și amintească de tine?”

La început, Catinca încercase să răspundă.

— „Nu este oligarhul meu…”

Dar vocea ei se pierdea mereu în râsul celorlalte asistente.

Așa că, în timp, a ales liniștea.

Nu ca o înfrângere.

Ci ca o formă de protecție.