„«Mama e bolnavă, așa că am venit eu» – Povestea emoționantă a fetiței de 5 ani care a schimbat pentru totdeauna viața unui director general”

Ana tremura din toate încheieturile.

Robert i-a prins ușor mâinile înainte să atingă cioburile.

— Nu, Ana. Nu așa.

Fetița plângea în hohote.

— Vă rog… nu o concediați pe mama. A fost doar vina mea. Mama spune mereu că trebuie să fiu atentă.

Robert a îngenuncheat în fața ei.

Pentru prima dată după mulți ani, nu se mai gândea la ședințe, la profituri sau la rapoarte. În fața lui era un copil care credea că trebuie să muncească pentru a salva locul de muncă al mamei sale.

Și asta îi sfâșia inima.

— Ana, ascultă-mă foarte atent. Mama ta nu va fi concediată.

Fetița s-a oprit din plâns.

— Promiteți?

— Promit.

— Promiteți pe bune?

— Pe bune.

Ana și-a șters lacrimile cu dosul palmei și l-a privit atent, ca și cum încerca să afle dacă spune adevărul.

— Mama zice că oamenii mari nu se țin mereu de promisiuni.

Cuvintele ei l-au lovit pe Robert mai puternic decât orice critică primită vreodată.

— Eu mă voi ține.

În acel moment, secretara a intrat în birou, alarmată de zgomotul paharului spart.

A rămas fără cuvinte când a văzut copilul.

Robert s-a ridicat.

— Vreau să aflu imediat la ce spital este Mariana.

— Domnule director…

— Imediat.