💔 Continuarea poveștii Catincăi
Trecuse o lună.
O lună în care numele „vagabondului” nu mai fusese rostit în spital, dar ecoul lui rămăsese în pereți.
Pentru Marina, totul devenise o glumă repetată.
— „Ei? Ce mai face oligarhul tău? Nu s-a învrednicit să-și amintească de tine?”
La început, Catinca încercase să răspundă.
— „Nu este oligarhul meu…”
Dar vocea ei se pierdea mereu în râsul celorlalte asistente.
Așa că, în timp, a ales liniștea.
Nu ca o înfrângere.
Ci ca o formă de protecție.