În acel moment, cheia s-a auzit în broască. Ușa s-a deschis și Mira a intrat în casă, ținând în mână un desen. Când a văzut tensiunea din cameră, s-a oprit pe hol, privind spre bunici.
Daniel i-a făcut semn să vină, zâmbind cald.
— Mira, bunica și bunicul au ceva să-ți spună.
Margaret s-a ridicat, s-a așezat în genunchi la nivelul ei și, cu lacrimi în ochi, a vorbit:
— Ne pare rău, Mira. Am spus lucruri urâte. Ești o fetiță minunată și suntem mândri că faci parte din familia noastră.
Mira a clipit de câteva ori, apoi s-a uitat la Daniel. Acesta a dat din cap aprobator.
— Iertarea e un dar frumos, a șoptit Daniel.
— Vă iert, a spus fetița cu simplitatea ei de patru ani, întinzând desenul către bunica.
Capitolul final: Un nou început
Daniel s-a ridicat și a deschis seiful din birou. A scos un cec de 20.000 de dolari, completat și semnat, și l-a pus pe masă, în fața lui tata.
— Banii aceștia sunt pentru ipotecă, a spus Daniel. Dar să ne înțelegem: nu veți mai locui în vechea casă. Acea casă va fi vândută, iar voi vă veți muta într-un apartament mai mic, pe care îl vom plăti noi timp de un an, până vă puneți pe picioare.
Tata a vrut să protesteze, dar și-a dat seama că nu avea dreptul să negocieze. A acceptat plicul în tăcere, pentru prima dată conștient de propria sa neputință și de bunătatea pe care o primise în schimbul răutății.
După ce au plecat, am rămas singuri. Am simțit că o greutate imensă a căzut de pe umerii mei. M-am așezat în brațele lui Daniel, privind spre tabloul cu Mira. Nu mai era o „jumătate de bărbat”. Era un uriaș, un om complet.
