„Astăzi am terminat studiile… dar nimeni nu m-a felicitat”

Azi am terminat studiile.

Ar fi trebuit să fie una dintre cele mai frumoase zile din viața mea.

Ziua în care visele devin reale.

Ziua în care îți spui „am reușit”.

Dar nu a fost așa.

Nu a fost aplauze.

Nu au fost flori.

Nu a fost nimeni la ieșirea din sală care să strige numele meu.

Doar eu.

Și diploma strânsă în mână, ca și cum era singurul lucru care îmi confirma că această zi chiar există.

Am rămas câteva minute pe scările facultății, privind cum colegii mei se îmbrățișau cu părinții lor.

Râsete.

Poze.

Lacrimi de bucurie.

„Sunt mândru de tine, fiule!”

„Bravo, fata mea!”

Cuvinte simple.

Dar care pentru mine păreau din altă lume.