Astăzi am împlinit 103 ani… și mi-e teamă că lumea m-a uitat

Astăzi m-am trezit mai devreme decât de obicei.

Nu pentru că aș fi dormit bine — la vârsta mea, somnul nu mai este niciodată adânc — ci pentru că ziua aceasta are o greutate aparte.

Astăzi am împlinit 103 ani.

Am rămas câteva clipe nemișcată în pat, ascultând liniștea casei. O liniște pe care am ajuns să o cunosc prea bine. Nu mai este liniștea odihnitoare a unei case pline de viață, ci liniștea unei case care a uitat să mai vorbească.

M-am ridicat încet. Fiecare mișcare îmi amintește de vârstă, de timp, de anii care au trecut fără să întrebe pe nimeni dacă sunt bineveniți.