Biletul de la Etajul 4: De ce am plâns de ziua mea
Confesiunile unei femei care a cucerit cerul, dar a pierdut busola inimii
După un zbor greu de 10 ore, m-am prăbușit pe pat, privind spre tavan. Nu m-a sunat nimeni. Nu pentru că nu aș avea prieteni, ci pentru că am învățat pe toată lumea că sunt „puternică”, că sunt „ocupată”, că „zbor mereu”. Am construit un zid de nori în jurul meu, crezând că independența este același lucru cu fericirea. Până când am auzit un foșnet sub ușă.
