Dincolo de Întuneric
Când destinul te alege să fii salvarea cuiva
„Mama nu mai vine, nu-i așa?”, m-a întrebat ea în drum spre centrul de primire. Nu am putut să o mint. I-am strâns mâna și i-am promis că, indiferent ce se va întâmpla, nu va fi singură. Era o promisiune grea, pe care o făceam unei străine, dar simțeam că în acea zi, pe acea bancă, viața mea de până atunci se sfârșise și alta începea.
„Săptămânile care au urmat au fost un maraton de birocrație, anchete și lacrimi. Mama fusese găsită într-o stare de colaps psihic și fizic într-un adăpost la marginea orașului, incapabilă să mai recunoască pe cineva. Tatăl? Un nume pe o hârtie care a refuzat orice responsabilitate. Maia și micul Andrei erau oficial singuri.”
