Este ziua mea, iar în timp ce părinții mei sunt plecați, bunica mi-a pregătit cu mâinile ei cel mai dulce tort. Dragostea ei este cel mai frumos cadou pentru mine

Astăzi este ziua mea.

O zi pe care, în mod normal, oamenii o asociază cu zgomot, cu mesaje, cu telefoane care sună fără oprire, cu prieteni care vin, cu râsete, cu muzică și cu o atmosferă plină de viață. O zi în care, de obicei, te simți în centrul lumii, chiar și pentru câteva ore.

Dar anul acesta este diferit.

Este o zi de naștere liniștită. O zi simplă. O zi în care în loc de agitație, există tăcere. În loc de mulți oameni, sunt doar câțiva. În loc de cadouri scumpe, există ceva mult mai valoros.

Dragostea bunicii mele.

Părinții mei sunt plecați.

Nu sunt aici să îmi spună „La mulți ani”, nu sunt aici să îmi aducă un cadou sau să mă îmbrățișeze. Lipsa lor se simte, chiar dacă încerc să nu mă gândesc prea mult la asta.

Dar viața are uneori o formă ciudată de a compensa absențele.

Și în cazul meu, compensația poartă numele de bunica.

Ea este aici.