PARTEA A 2-AMaria a rămas cu ochii închiși câteva secunde.

Durerea era încă acolo.

Soarele îi ardea pielea.

Buzele îi erau uscate.

Încheieturile îi erau roșii de la frânghiile care îi tăiau circulația.

Dar, pentru prima dată după trei zile, nu îi mai era frică.

Doamna Elena își sorbea limonada liniștită.

— Ai obosit să te încăpățânezi?

Maria a ridicat încet privirea.

— Nu.

— Atunci o să mai stai.

Ștefan a oftat.

— Mamă, termină odată. O să cedeze.

— Va ceda când va înțelege că nu este nimic fără noi.

Maria a zâmbit foarte discret.

Atât de discret încât nimeni nu a observat.

În acel moment, la poarta vilei s-a auzit zgomot de frâne.

Toți s-au întors.

Trei mașini negre au intrat una după alta.

Ușile s-au deschis simultan.

Din prima mașină a coborât un bărbat în jur de 65 de ani, îmbrăcat simplu, dar impunător.

În spatele lui au coborât alți oameni.

Ștefan a făcut un pas în față.

— Cine sunteți?

Bărbatul nici măcar nu s-a uitat la el.

Privirea lui a căzut direct asupra Mariei.

Fața i s-a schimbat instantaneu.

— Maria…

Vocea lui tremura.

Maria l-a privit.

— Bună, tată.

Doamna Elena a început să râdă.

— Extraordinar. Și-a găsit și un actor.

Bărbatul s-a întors încet către ea.

— Sunt Victor Ionescu.

Zâmbetul ei a dispărut.

— Și ce dacă?

— Fondatorul grupului Ionescu Holding.

Ștefan a rămas nemișcat.

Numele acela era cunoscut în toată țara.

Una dintre cele mai mari companii de investiții imobiliare din Europa de Est.

— Imposibil… a șoptit el.

Victor a făcut încă un pas.

— Acum trei ani, fiica mea a ales să trăiască simplu. A vrut să fie iubită pentru cine este, nu pentru numele pe care îl poartă.

Doamna Elena a început să clipească des.

— Minți.

Victor a scos telefonul.

— Nu prea obișnuiesc.

Le-a arătat o fotografie.

Maria.

Victor.

Și încă o femeie, dispărută între timp, mama ei.

Doamna Elena a început să transpire.

— Dar… ea este orfană.

Victor a privit-o rece.

— Nu. Doar v-a lăsat să credeți asta.

Ștefan s-a apropiat de Maria.

— Maria… de ce nu mi-ai spus?

Maria l-a privit fără expresie.

— Pentru că mi-ai spus că mă iubești pe mine, nu banii mei.

Ștefan a rămas fără cuvinte.

Victor s-a uitat la frânghiile care îi tăiau mâinile.

Fața lui s-a schimbat complet.

A devenit rece.

Înfricoșător de rece.

— Cine a făcut asta?

Doamna Elena a încercat să zâmbească.

— A fost doar o neînțelegere de familie.

Victor s-a apropiat de ea.

— Trei zile în soare se numesc abuz, nu neînțelegere.

Ștefan a început să tremure.

— Domnule Victor, putem discuta…

— Nu.

A ridicat mâna.

Unul dintre avocații lui s-a apropiat imediat.

— Totul a fost înregistrat?

— Da.

Doamna Elena a devenit albă la față.

— Înregistrat?