Capitolul II: O Semnătură pe un Destin

Maria privea mâinile bărbatului din fața ei. Erau mâini care semnaseră cecuri de milioane, dar care acum tremurau în fața unei femei care câștiga în zece ani cât cheltuia el într-o oră. Propunerea lui Darius nu era un gest de dragoste, ci un strigăt de ajutor. Contractul era simplu în aparență: un an de căsătorie formală, o vilă separată pentru mama Mariei, cele mai bune îngrijiri medicale și o sumă exorbitantă la final. În schimb, Maria trebuia să fie „mama” lui Noah în fața tribunalului și a lumii.

Nunta a fost discretă, o formalitate rapidă la starea civilă. Socrii lui Darius, veniți cu avocați și priviri tăioase, au rămas amuțiți. Maria nu purta diamante, ci o simplitate care emana o autoritate morală ciudată. Când l-a luat pe Noah în brațe în fața judecătorului, micuțul s-a cuibărit la pieptul ei și a adormit instantaneu. Cazul a fost închis. Darius câștigase custodia, dar pierduse liniștea: acum locuia cu o străină care îi cunoștea cea mai mare slăbiciune.