Raportul Speranței: Cazul Rachel S.

Orele care au urmat au fost un coridor nesfârșit de rugăciuni șoptite și pași agitați. Ralph stătea pe scaunul de plastic, cu David strâns la piept. Băiețelul nu mai plângea; era într-o stare de șoc vigilent, strângând la piept un dinozaur mic de plastic pe care îl luase din buzunar în grabă. „Tati, am simțit când a dat cu piciorul dimineață. El ne așteaptă,” repeta David obsesiv.

Ușile duble ale sălii de operație s-au deschis brusc. Doctorița Erika a ieșit, dar fața ei era de o paloare care i-a tăiat respirația lui Ralph. Nu era fața unui învingător. — Rachel este stabilă, am reușit să oprim hemoragia, a început ea, dar vocea i-a tremurat. — Dar bebelușul… a fost lipsit de oxigen prea mult timp. S-a născut fără semne vitale. Am încercat totul timp de douăzeci de minute. Îmi pare nespus de rău.