Andrei nu s-a supărat.
— Unele lucruri au nevoie de răbdare.
Într-o dimineață rece de noiembrie, a observat ceva.
O frunză mică ieșise la suprafață.
Era de un verde strălucitor, cum nu mai văzuse niciodată.
În zilele următoare, planta a crescut repede.
Dar ceea ce era cu adevărat uimitor nu era aspectul ei.
Ci efectul pe care îl avea asupra oamenilor.
Persoanele care veneau în apropiere începeau să zâmbească fără motiv.
Cei triști deveneau mai liniștiți.
Cei supărați își pierdeau furia.
Și, încet, satul începea să se schimbe.
Oamenii vorbeau mai frumos unii cu alții.
Vecinii care nu își mai adresaseră cuvântul de ani întregi au început să se salute din nou.
Copiii petreceau mai mult timp afară.
Atmosfera devenise diferită.
Într-o seară, Andrei s-a așezat lângă plantă și a șoptit:
— Care este secretul tău?
Atunci și-a amintit cuvintele femeii.
„Puterea ei nu vine din ceea ce este, ci din felul în care va fi îngrijită.”
Și a înțeles.
Nu sămânța era miraculoasă.
Iubirea era.





