Zâmbetul din Baia de Femei
O mască spulberată și o promisiune târzie
Am tras-o pe Daisy în spatele meu. Tremura atât de tare încât îi simțeam vibrația prin haine. „Progresul? Vanessa, ce dracu’ a fost asta?” am urlat, vocea mea răsunând în spațiul îngust și placat cu faianță. Ea a zâmbit din nou — un zâmbet lipsit de orice urmă de umanitate. „Daisy are nevoie de disciplină, Adrian. Megan a crescut-o ca pe o păpușă de sticlă. Eu o pregătesc pentru lumea reală. Dacă tu ești prea slab să o faci, lasă-mă pe mine.”
Capitolul I: Camera de Supraveghere a Sufletului
Nu am lăsat-o să se apropie de noi în mașină. Am încuiat-o afară, în parcarea McDonald’s-ului, și am condus direct la secția de poliție, cu Daisy plângând în hohote pe bancheta din spate. În timp ce ofițerii îi luau declarația micuței mele, am sunat un prieten specialist în securitate. I-am cerut să verifice sistemul de camere ascunse pe care îl instalasem în casă pentru „siguranță”, dar la care nu mă uitasem niciodată, orbit de munca mea.
