🐾❤️ Când Hania a ajuns pentru prima dată într-o familie de plasament, îi era frică de aproape orice… dar iubirea a schimbat totul.

Există răni care nu se văd. Există suferințe care nu lasă urme pe trup, dar care rămân adânc ascunse în suflet. Hania purta cu ea exact aceste răni. Nu știm prin câte a trecut, nu știm câte nopți a dormit în frig, câte zile a stat flămândă sau câți oameni a întâlnit care au făcut-o să creadă că lumea este un loc periculos.

Tot ce știm este că atunci când a ajuns în familia de plasament, era speriată de tot și de toate.

Nu avea încredere în nimeni.

Nu știa ce înseamnă siguranța.

Nu știa ce înseamnă iubirea.

Pentru ea, fiecare zgomot era un pericol, fiecare pas era un motiv de teamă, fiecare mână întinsă era ceva de care trebuia să fugă.

În primele zile, Hania stătea nemișcată într-un colț al camerei. Privea totul cu atenție, ca și cum încerca să înțeleagă dacă această bunătate era reală sau doar o altă dezamăgire.

Familia nu a forțat-o niciodată.

Nu a obligat-o să iasă.

Nu a certat-o.

Nu a grăbit-o.

A avut răbdare.