🐾 Continuarea poveștii
Lena a încremenit.
— Cum adică… „dată deoparte”? a întrebat ea încet.
Valentina Gheorghievna a oftat, ca și cum explica un lucru evident.
— În casă nu poate rămâne o pisică. Este murdărie. Bacterii. Ai un copil în burtă, Lena. Trebuie să fii responsabilă.
Pisica, Sonia, se oprise în pragul bucătăriei. Privea de acolo, atentă, ca și cum înțelegea fiecare cuvânt.
Lena a simțit un nod în gât.
— Sonia e curată. E vaccinată. Nu iese afară decât pe balcon.
— Nu contează, a tăiat-o soacra. — Animalele nu au ce căuta lângă un nou-născut.
Dima a apărut din cameră, atras de tensiune.
— Mamă, ce s-a întâmplat?
— Nimic complicat. Doar discutăm lucruri normale. Pisica trebuie dusă altundeva.
Dima a privit spre Lena. Apoi spre pisică. Apoi din nou spre mama lui.
— Nu dăm pisica nicăieri.
Tăcere.
Pentru prima dată, Valentina Gheorghievna părea surprinsă.
— Cum adică nu dați?
— Adică nu, a spus Dima calm. — Sonia rămâne aici.
Soacra a ridicat sprâncenele.
— O pisică e mai importantă decât siguranța copilului?
Lena a inspirat adânc.
— Nu e despre asta. E parte din familie.
Valentina Gheorghievna a râs scurt, ironic.
— O pisică nu e familie.
Atunci Sonia a făcut ceva neașteptat.
A venit încet spre Lena și s-a așezat lângă picioarele ei. Nu se uita la soacră. Ca și cum ar fi ales deja de partea cui este.
Lena s-a aplecat și a mângâiat-o.
— Uitați-vă la ea, a spus Lena încet. — Se sperie de dumneavoastră, nu invers.
Soacra a strâns buzele.
— Nu voi accepta asta.
Dima a ridicat vocea pentru prima dată:
— Mamă, e casa mea. Și a Lenei. Noi decidem aici.
⚡ Momentul care a schimbat totul
Anunț publicitar
