Dincolo de Avere: Lecția lui Igor

Fetița s-a trezit brusc. Ochii ei mari, de un albastru infinit, s-au fixat asupra lui Igor. Nu era frică în privirea ei, ci o curiozitate pură, aproape cerească. Igor, omul care făcea rechinii din afaceri să tremure, s-a simțit dintr-odată mic sub acea privire. — „M-ai găsit,” a șoptit ea, cu o voce răgușită. — „Erai pierdut și m-ai găsit.”

Igor s-a încruntat. El, pierdut? El avea totul. Dar fetița a întins o mână mică și murdară și i-a atins cravata de mătase. — „Haina ta e frumoasă, dar inima ta plânge. Se aude de aici, din coșul meu.”

A luat-o în brațe, ignorând faptul că noroiul îi păta cămașa albă. A urcat-o în limuzina care îl aștepta la capătul aleii. Șoferul a rămas mut de uimire, dar privirea aspră a lui Igor i-a tăiat orice întrebare. — „Acasă, Boris. Și sună-l pe medicul personal. Acum!”