Matei a ridicat-o pe soție în brațe și a învârtit-o prin sufragerie, râzând ca un copil.

— Atunci să fie! Dacă Dumnezeu ne-a trimis încă un dar, îl vom primi cu toată dragostea.

Diana a zâmbit, dar în adâncul sufletului simțea și puțină teamă. Avea treizeci și șase de ani și știa că o sarcină la această vârstă poate fi mai dificilă decât prima. Totuși, de fiecare dată când își punea mâna pe burtă, simțea o liniște pe care nu o putea explica.

Veronica a aflat vestea câteva zile mai târziu.

— O să am un frățior? a întrebat ea cu ochii mari.

— Sau o surioară, a râs Diana.

— Eu vreau un frățior. Dar dacă vine o surioară, o să o iubesc la fel.

Timpul a trecut repede. Burta Dianei creștea, iar casa lor era plină de emoții și planuri. Matei devenise și mai atent. Nu o lăsa să ridice nimic greu și găsea mereu motive să ajungă mai devreme acasă.

Într-o seară, stăteau pe balcon și priveau apusul.

— Îți amintești nunta noastră? a întrebat Diana.

— Cum să nu? Cea mai frumoasă zi din viața mea.

— Eu credeam că aceea a fost cea mai frumoasă.

— Și acum?

Matei i-a luat mâna.

— Acum cred că fiecare zi petrecută cu voi este cea mai frumoasă.

Diana a simțit cum îi dau lacrimile.

Viața de militar nu fusese niciodată ușoară. Mutări dese, lipsa familiei aproape, misiuni lungi și multe nopți de așteptare. Dar reușiseră mereu să rămână uniți.

În luna a șaptea de sarcină, medicul le-a spus că totul evoluează normal.

— Veți avea un băiețel.

Matei a rămas fără cuvinte.

— Un băiat?

— Da, a confirmat medicul.

Când au ieșit din cabinet, bărbatul și-a îmbrățișat soția.

— Îți dai seama? O să am și eu un băiat.

Veronica a fost și ea încântată.

— O să-l învăț tot ce știu eu!

— Asta mă sperie puțin, a glumit tatăl ei.

Au început să pregătească camera copilului. Au cumpărat un pătuț mic, perdele albastre și multe jucării.

Dar viața are uneori propriile planuri.

Într-o noapte de toamnă, Matei a primit un ordin urgent. Trebuia să plece pentru câteva săptămâni.

Diana a încercat să zâmbească.

— Vom fi bine.

— Îmi pare rău că plec acum.

— Este meseria ta.

În dimineața plecării, Veronica l-a îmbrățișat strâns.

— Să te întorci repede.

— Promit.